Totul despre afin – plantare, fertilizare, lucrari de taiere, recoltare
Afinul este un arbust fructifer care face parte din familia Ericaceae și este originar din America de Nord. Afinul este cultivat pentru fructele sale delicioase și sănătoase, numite afine, care au proprietăți antioxidante, antiinflamatorii și hipoglicemiante. Afinele se pot consuma proaspete sau se pot prelucra sub formă de gemuri, siropuri, suc, vin sau oțet.
Plantarea afinului
Afinul se poate planta primăvara sau toamna, în funcție de climatul zonei. Pentru a obține o producție bună de afine, este important să se respecte câteva reguli de bază:
– Alegerea soiului potrivit. Există mai multe soiuri de afin, care se diferențiază după mărimea fructelor, perioada de coacere, rezistența la boli și dăunători, cerințele față de sol și climă etc. Unele soiuri populare sunt: Bluecrop, Duke, Patriot, Spartan, Toro etc.
– Alegerea locului de plantare. Afinul preferă un loc însorit sau parțial umbrit, ferit de vânturi puternice și înghețuri târzii. Solul trebuie să fie bine drenat, bogat în materie organică și acid (cu pH între 4 și 5). Dacă solul este prea alcalin, se poate acidifica cu turbă sau sulf.
– Pregătirea gropilor de plantare. Gropile trebuie să aibă o adâncime și o lățime de 40-50 cm și să fie distanțate între ele la 1-1,5 m pe rând și la 2-3 m între rânduri. În fiecare groapă se adaugă un strat de 10-15 cm de turbă sau compost și se amestecă bine cu pământul scos.
– Plantarea afinului. Se scoate afinul din ghiveci sau din saculețul cu rădăcini îmbrăcate în pământ și se așază în centrul gropii, având grijă să nu se deterioreze rădăcinile. Se umple groapa cu pământ amestecat cu turbă sau compost și se presează ușor. Se udă abundent și se mulcește suprafața solului cu un strat de 5-10 cm de paie, frunze sau rumeguș.
Fertilizarea afinului
Afinul are nevoie de fertilizare regulată pentru a crește sănătos și a produce fructe de calitate. Fertilizarea se face în funcție de stadiul de dezvoltare al plantei și de analiza solului.
– Fertilizarea la plantare. La plantare se poate adăuga în groapă un îngrășământ granulat special pentru afini sau un îngrășământ organic (gunoi de grajd bine descompus, compost etc.).
– Fertilizarea în primul an. În primul an după plantare, afinul nu are nevoie de fertilizare suplimentară, ci doar de udări regulate și mulcire.
– Fertilizarea în al doilea an. În al doilea an după plantare, afinul se fertilizează primăvara devreme, înainte de înflorire, cu un îngrășământ granulat pentru afini sau cu un îngrășământ organic (gunoi de grajd bine descompus, compost etc.). Se aplică 50-100 g/plantă și se incorporează ușor în sol.
– Fertilizarea în anii următori. În anii următori după plantare, afinul se fertilizează primăvara devreme și după recoltare, cu un îngrășământ granulat pentru afini sau cu un îngrășământ organic (gunoi de grajd bine descompus, compost etc.). Se aplică 100-200 g/plantă și se incorporează ușor în sol.
Lucrările de tăiere la afin
Afinul necesită lucrări de tăiere periodice pentru a menține o formă echilibrată a tufei, a elimina ramurile uscate sau bolnave și a stimula producția de fructe. Tăierea se face iarna sau primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetație.
– Tăierea la plantare. La plantare se taie vârfurile tulpinilor la o lungime de 20-30 cm pentru a favoriza ramificarea.
– Tăierea în primii ani. În primii ani după plantare nu se face o tăiere drastică a afinului, ci doar o curățare a ramurilor uscate sau bolnave.
– Tăierea în anii următori. În anii următori după plantare se face o tăiere anuală a afinului pentru a menține o formă echilibrată a tufei și a stimula producția de fructe. Pune diacritice în textul următor:
Se taie ramurile mai vechi de 4-5 ani care au dat deja fructe și care au tendința să slăbească producția. Se păstrează ramurile tinere care au potențial fructifer ridicat. Se taie ramurile care cresc spre interiorul tufei sau care se încrucișează între ele.
Recoltarea afinului
Recoltarea afinului se face manual sau mecanic, în funcție de suprafața cultivată și de destinația fructelor. Recoltarea manuală este preferabilă pentru fructele destinate consumului proaspăt sau prelucrării casnice, iar recoltarea mecanică este potrivită pentru fructele destinate industriei.
Recoltarea manuală se face atunci când fructele au atins maturitatea fiziologică și au o culoare albastru-închis uniformă. Fructele trebuie să fie uscate și să nu prezinte defecte (lovituri, ciupituri etc.). Recoltarea manuală se face cu grijă pentru a nu deteriora fructele sau plantele.
Recoltarea mecanică se face cu ajutorul unor mașini speciale care scutură tufele de afin și colectează fructele într-un recipient. Recoltarea mecanică este mai rapidă și mai eficientă decât cea manuală dar necesită o sortare ulterioară a fructelor pentru a elimina impuritățile (frunze, crenguțe etc.).
Fructele recoltate trebuie transportate cât mai repede la locul de depozitare sau prelucrare pentru a nu-și pierde calitatea.
